magie.

”pentru ultima dată, cred.” spui asta de un milion de ori până să te hotărăşti.
şi tragi cu dinții şi de ultima speranţă pentru a obţine ceea ce vrei.
pentru a-ţi fi şi ţie bine.
măcar o dată, măcar o zi, măcar o clipă.
 
dar nu îţi dai seama că tot încercând se pierde toată magia.
se pierde tot efectul. încercând să faci ceva ajungi de unde ai plecat sau de undeva mai jos. 
nu e aiurea, e perfect normal. căci nu poţi forţa lucrurile, nu poţi încerca să îţi forţezi destinul.
şi până la urmă dovada supremă a iubirii pe care i-o porţi cuiva e să îl laşi să fie fericit. 
să fie el aşa cum vrea. 
să fie aşa cum îi e lui bine. 

şi asta chiar dacă la mijloc e vorba de persoana vieţii tale şi ştii în mod sigur că nu eşti cel sau cea mai frumoasă pentru celălalt, dar ştii că eşti cel sau cea mai potrivită persoană şi că nimeni nu îl poate iubi pe celălat mai mult decât o faci tu. 
şi asta pentru că tu vezi dincolo de 'ambalaj'.
îi vezi sufletul şi îi simţi fiecare por când te strânge în braţe. îi simţi parfumul. îl simţi pe el şi sunteţi doar voi doi. 

dar dacă asta nu e reciproc, nu forţa nota. 
e mai bine să ai un prieten pe care să îl iubeşti sincer şi să iei poţi spune asta mereu, decât să ai o cunoștință căreia să nu îi poţi spune nici măcar cât de mult o iubeşti. 

şi o să îţi lipsească. 
enorm. 
s-o sau să-l vezi acolo lângă ţine şi să nu mai fie la fel. 
nu-ţi strica magia.