va-ntâmplați în priviri.

poveştile care se-ntâmplă pe ne-aşteptate sunt cele mai frumoase. 
poveştile care sunt trăite azi, şi nu mâine când totul e cert, sunt cele mai intense. 
poveştile care se nasc sub ochii tăi şi tu nu îţi dai seama sunt cele mai interesante. 
la-nceput nici tu, şi nici măcar el, nu v-aţi dat seama că începeţi să scrieţi împreună cuvinte pentru voi, dar spuse altora. 

îţi dai deodată seama că ce ai vrut mereu, a fost lângă tine, în faţa ta. 
sub privirea ta în timp ce îţi spunea aceleaşi lucruri din totdeauna, dar tu nu ai auzit ce îți spunea cu adevărat decât prea târziu. 
nu ai auzit cum privirea lui tânjea după zâmbetul tău lipit de al lui, într-un sărut. nu ai auzit cum buzelele lui dansau în cuvinte menite să te trezească atunci, nu acum. 

tot ce ai făcut a fost să îl îndepărtezi de fiecare dată când te-a vrut şi să-l chemi înapoi de fiecare dată când a plecat. şi faci asta mereu. pentru că te-ai pierdut pe tine. şi cum mai puteai să laşi pe cineva să se apropie de tine, când tu nu ştii măcar cine eşti? 
aşa că joci un rol în fiecare zi. un rol a ceea ce ai vrea să fii. 
zâmbind. 
sperând. 
şi-aştepţi ca tu să te găseşti. 
şi-aştepţi să revină. 
şi-apoi să îl laşi să te regăsească.