tatuajul sufletului.

ai încercat mereu să ascunzi lucrurile care credeai că te fac vulnerabil, încât astăzi nu ştii să fii altfel decât rece. 
ai încercat în fiecare zi să îţi ascunzi cicatricea de pe suflet la fel cum o fac militarii în misiune pentru a nu fi descoperit. ce ai uitat însă e faptul că nu eşti nici militar şi nici în misiune. 

de multe ori ai crezut că dacă permiţi oamenilor să intre în viaţa ta, ei o vor face cu bocancii plini de noroi pe un covor pe care tu abia ai apucat să îl cureţi. 
şi asta pentru că cineva a lăsat urme atât de adânci, încât nici astăzi nu au ieşit. ce ai uitat însă e că nu toţi oamenii au bocanci şi nici covorul tău nu e la fel de curat precum ai impresia.

cu fiecare ocazie pe care ai avut-o să primeşti pe cineva în brațele tale, tu nu ai primit decât în patul tău. ai fost urmărit de trecut, încât azi ai uitat cum să te mai laşi cuprins de bine și cum să îl primești în viaţa ta. şi oricât de mult te-ai strădui să te laşi descoperit de frici şi de tine însuţi, nu va fi decât o altă încercare eşuată. 
pentru că tu nu ştii cum să fii altfel decât un suflet cicatrizat şi singur.