ne dorim
mereu altceva.
niciodată nu
ne mulţumim cu ce avem. întotdeauna preţuim prea puţin timp prezentul.
renunţăm prea
uşor la oamenii care ne-au fost alături
atunci când am fost în furtună. alergăm după persoane noi cât timp suntem sub
soare.
viaţa nu e
decât un joc de umbre dictat de furtună şi soare.
viaţa nu e
decât un loc în care pâlcurile de umbră sunt oameni care acceptă să ne fie
alături necondiţionat, chiar dacă noi am renunţat la ei la un moment dat.
te deranjează
de fiecare dată când devi umbra linştitoare a cuiva. dar tu nu faci decât să alergi
spre soare imediat după ce furtuna ta a trecut.
nu îţi poţi
urî îngerii, atâta timp cât tu nu faci decât să dansezi cu demonii a căror
muzică o ascultă toţi.
nu îţi poţi
urî pedeapsa, atâta timp cât tu spui minciuni în rai şi te aştepţi ca îngerii
tăi să nu îţi devină demoni.
