învățând despre orgoliu.

e acel moment în care oricât ai încerca să strigi după ajutor, nu poţi. 
e acel moment în care şi să vrei să ceri ajutor, nu poţi. 
e de fapt acel moment în care oricât de mult ai încerca să spui ce simţi, nu că nu poţi, ci pur şi simplu buzele-ţi sunt pecetluite.

de ce omul are orgoliul său uneori nemărginit? 
de ce datorită lui, este capabil să calce în picioare o persoană dragă lui, doar pentru că celălalt nu a acţionat aşa cum a vrut el într-o anumită situaţie? 
de ce omul e capabil să renunţe la aproape tot ce are doar pentru că s-a întâmplat ceva care nu a fost pe placul lui? 
mai ales atunci când la ceea ce renunţă este un lucru de ani, construit pe ani, şi-n timp. 
lucru la care el ţine şi e conştient de valoarea lui. 

omul e din ce în ce mai puţin dispus să renunţe la orgoliul său şi să facă uneori compromisuri.

adevărul despre adevăr. instrucțiuni pentru dubluri.

te întrebi cum ar fi dacă ar există dubluri ale noastre. alţi -noi-, alţi -tu-. 
ești curios dacă şi ei s-ar cunoaşte în aceaşi măsură, sau mai bine zis, sunt curios dacă ei s-ar cunoaşte. 
te întrebi cum ar fi dacă i-ai cunoaşte pe -ei-. atunci oare ne-am schimba? 
oare am schimba ceva văzând greşelile şi defectele ca într-o oglindă reală?
 
cu timpul realizezi că alături de altcineva ai făcut zeci de lucruri pe care atunci când erai singur, doar te imaginai făcându-le. realizezi că alături de acel cineva nu ai avut nevoie nici de bani, nici de scuze şi nici de nimic altceva că să faci unele lucruri, ai avut nevoie doar de un simplu ”hai”. 
de-a lungul timpului ai învăţat multe lucruri, dar la fel, ai refuzat să înveți multe altele. 

şi poate astea sunt mai multe decât cele la care ai acceptat măcar să le citeşti instrucţiunile de utilizare. e strict greşeala ta că nu laşi nici măcar o fărâmă din ceea ce e in exteriorul tău să te pătrundă şi să se lase cunoscut. e greşeala ta şi oricât de mult ai nega asta, pentru negarea cunoașterii nu există nici cea mai mică scuză.