azi ești paradox.

îţi dai seama că nimic nu e pentru totdeauna. şi nu te sperie asta. 
şi nici nu ştii dacă ar trebui să o facă. 

majoritatea oamenilor caută stabilitate şi confort. tu cauţi doar un loc în care să te simţi acasă acum, nu mâine. mâine nu ştii ce va fi. cum va fi. sau dacă va mai fi. şi eşti împăcat cu asta. 

majoritatea oamenilor caută pe cineva în braţele căruia să se poată întoarce mereu. să fie siguri de acele braţe. 
tu cauţi să ai în ce braţe să te întorci, doar atâta timp cât simţi că le aparți. apoi, vei căuta altele. 

majoritatea oamenilor caută să ajungă la destinaţia mult visată în viaţa asta. 
tu te bucuri de călătoria în sine. nu ştii unde vrei să ajungi, dar nici nu contează. 
mai bine în mişcare mereu, decât să te stabileşti într-un loc pe care nu-l simţi parte din tine. 

ca om, nu eşti decât suma celor care au trecut prin viaţa ta. 
eşti un amalgam de stări preluate de la ceilalţi şi o mulţime de cuvinte spuse de ei. 
eşti definit de cei care te înconjoară. 
o problema rezolvată pentru cei care au plecat din viaţa ta, şi o soluţie nedefintă pentru cei care au dispărut pur şi simplu. cu toate astea, tu eşti tu. iar modul în care eşti enunţat de ceilalţi, este dictat de tine.