marți, 15 octombrie 2013

ce iubești: acasă.

”nu  lasă  îmi fie dor de vise, dar -  îmi fie dor de ţine mereu.” 
asta a fost singurul lucru pe care l-ai vrut vreodată de la cel de lângă tine

ai văzut de-a lungul timpului atât de mulți oameni care stăteau unul lângă celălalt și nici măcar nu se priveau, darămite  mai simtă ceva. 

îţi promiteai  tu nu vei ajunge unul dintre ei; şi ai rămas singurrenunţând la orice ocazie de a-ți încalca promisiunea. 
cu timpul ai ajuns  te întrebi dacă tu greşeşti cu ceva, dar nu greseaiînsă nimeni nu părea  fie de acord cu tineşi asta pentru  s-ar putea  fii rătăcit, dar asta pentru  nu ştie nimeni unde să te caute. 
pentru  s-ar putea  fii schimbat, dar asta pentru că nu știe nimeni să te privească așa cum te privea înainte

din ce în ce mai mulţi se consideră diferiţi, speciali şi condamnă superficialitatea, dar într-un final toţi suntem la fel; vrem aceleaşi lucruri, trăim aceleaşi situaţiisingura diferenţa e cum ajungem la ce vrem şi ce suntem dispuşi  facem în drumul nostru.