oamenii nu se schimbă. oricât de mult ar încerca.
oricât de mult ai crede tu că cel de lângă tine o va face. în esenţă, toţi rămânem la fel.
la fel de monştrii care îşi caută un îmblânzitor.
la fel de oameni care îşi caută un monstru care să le dea palpitaţii.
nu vom căuta niciodată ceva ce deja avem şi nici nu vom preţui ceva decât, poate, după ce vom pierde. aşa e omenesc, se prespune.
mereu ne vom dori altceva pentru că întotdeauna ceea ce se află dincolo de ceață ne va intriga mai tare decât ceea ce avem deja chiar lângă noi, sub soare.
unii ar numi-o autodepăşire, alţii i-ar spune părăsire.
şi e ciudat cum, chiar dacă ştii că poţi răni pe cel de lângă tine, alegi să pleci.
chiar dacă ştii că poţi zgudui lumea, tu tot alegi să te-ntorci.
şi cum poţi judeca pe cineva că-ţi face asta, când tu ai făcut exact la fel de fiecare dată când ai avut ocazia?
oricât de mult ai crede tu că cel de lângă tine o va face. în esenţă, toţi rămânem la fel.
la fel de monştrii care îşi caută un îmblânzitor.
la fel de oameni care îşi caută un monstru care să le dea palpitaţii.
nu vom căuta niciodată ceva ce deja avem şi nici nu vom preţui ceva decât, poate, după ce vom pierde. aşa e omenesc, se prespune.
mereu ne vom dori altceva pentru că întotdeauna ceea ce se află dincolo de ceață ne va intriga mai tare decât ceea ce avem deja chiar lângă noi, sub soare.
unii ar numi-o autodepăşire, alţii i-ar spune părăsire.
şi e ciudat cum, chiar dacă ştii că poţi răni pe cel de lângă tine, alegi să pleci.
chiar dacă ştii că poţi zgudui lumea, tu tot alegi să te-ntorci.
şi cum poţi judeca pe cineva că-ţi face asta, când tu ai făcut exact la fel de fiecare dată când ai avut ocazia?
