tu și nimeni.

eşti genul ăla de persoană care are atâta iubire de dat, dar nu are cui. 

ţi-ai dat seama de-a lungul timpului că în orice fel de relație, întotdeauna unul dintre ei iubește mai mult, oferă mai mult, simte mai mult. nu poţi spune că de fiecare dată ai fost tu cel care a iubit mai mult, dar poţi spune că eşti cel care a simţit cel mai intens. 
indiferent că a fost iubire, furie, fericire sau durere. 

dar cu timpul ai ajuns să simţi aşa de unul singur. 
azi ai iubi şi ai simţi pe oricine care ţi-ar intra în viaţă. ai lăsa pe oricine să îţi treacă pragul, chiar dacă ştii că poate că va pleca apoi cu totul. chiar şi cu clanţa de la uşa sufletului. 
nu-ţi mai pasă. pur şi simplu vrei pe cineva pe care să simţi. 
pentru că singurătatea nu e niciodată palpabilă, dar întotdeauna îţi omoară simţurile. 
şi nu vrei să fii mort pe dinăuntru. 

e greu să îţi dai seama că nu aparţii nimănui deşi eşti înconjurat de lume. 
e ca atunci când vrei să-atingi picăturile de ploaie cu degetele, dar vârfurile lor se opresc în sticla rece a ferestrei care nu te lasă să ieşi.

suflet gri.

momentele alea în care nu simţi nimic, în care te simţi gol pe dinăuntru. 
în care ţi-e frig de tine. sunt seci şi anoste. 
momentele alea în care simţi tot deodată, în care înăuntrul tău e o furtună nebună, în care pur și simplu nu-ţi poţi auzi gândurile pentru că sentimentele urlă. sunt agitate şi iraţionale. 

te chinui să găseşti un echilibru între ele, dar degeaba, pentru că nu vei putea niciodată. mereu vei trăi în extreme. şi asta pentru că tu eşti un suflet gri. 
iar situaţiile pe care le trăieşti nu pot fi altfel decât albe sau negre. 
eşti un suflet gri pentru că eşti paradoxal. bipolar. retard sentimental. instabil emoţional. spune-o cum vrei, dar eşti tu. eşti echilibrat în dezechilibrul tău. tocmai asta te face om. 

un om care greşeşte că refuză şi apoi vrea. dar în acelaşi timp, vrea dar nu poate decât să refuze. 
pentru că tu nu poţi să fii altfel, decât aşa. să-ncerci să fii fericit prin a-ţi curma singura sursă de fericire pentru că aşa trebuie şi să-ncerci nefericirea într-o trăire dezamăgitoare încă de la început.