cuvintele nerostite ard, aşa că începi să scrii pe apă. sau cum te-ai trezit iubind.
toţi suntem obişnuiţi, normali, oameni. în faţa tuturor.
dar nu suntem aşa şi în faţa celor care contează, celor care ne iubesc şi mai ales, nu suntem deloc obişnuiţi, în faţa celor pe care îi iubim.
de ce spun asta? simplu. pentru că atunci când iubim nu vom fi niciodată altceva decât noi. noi aşa cum suntem, cum ne ştim doar noi, noi cum ne-am simţit doar noi.
iubirea transformă. şi indiferent de toate, visezi și crezi în continuare că transformă mereu în bine. eşti omul de azi, cel care respiră, cel care zâmbeşte, cel care merge spre ziua de mâine, când, vei fi omul împlinit lângă persoana pe care o iubeşti.
unii ar zice că e o atitudine bolnăvicioasă să te simţi cu adevărat împlinit doar alături de cineva, dar ce-i drept, tu încă nu ai aflat cum să fii altfel.
nu eşti bolnăvicios, ci eşti doar un om care s-a trezit iubind.
