omul care s-a trezit iubind.

cuvintele nerostite ard, aşa că începi să scrii pe apă. sau cum te-ai trezit iubind. 

toţi suntem obişnuiţi, normali, oameni. în faţa tuturor. 
dar nu suntem aşa şi în faţa celor care contează, celor care ne iubesc şi mai ales, nu suntem deloc obişnuiţi, în faţa celor pe care îi iubim. 
de ce spun asta? simplu. pentru că atunci când iubim nu vom fi niciodată altceva decât noi. noi aşa cum suntem, cum ne ştim doar noi, noi cum ne-am simţit doar noi. 

iubirea transformă. şi indiferent de toate, visezi și crezi în continuare că transformă mereu în bine. eşti omul de azi, cel care respiră, cel care zâmbeşte, cel care merge spre ziua de mâine, când, vei fi omul împlinit lângă persoana pe care o iubeşti. 
unii ar zice că e o atitudine bolnăvicioasă să te simţi cu adevărat împlinit doar alături de cineva, dar ce-i drept, tu încă nu ai aflat cum să fii altfel.
nu eşti bolnăvicios, ci eşti doar un om care s-a trezit iubind. 
după ce timpul a trecut pe lângă tine fără să simţi nimic, te-ai trezit în mijlocul furtunii. orice om normal, ar fi vrut să iasă din furtună, tu te-ai avântat, te-ai ancorat în mijlocul ei. 
nu eşti un om normal şi atât, eşti un om care iubeşte. 
şi nu pentru că a vrut, ci pentru că a simţit. te-ai trezit iubind ceea ce era lângă tine de atâta timp, dar furtuna nu te-a lăsat să vezi soarele de deasupra. acum îl vezi, îl simţi, îl vrei al tău. dar îl vrei acolo, în mijlocul nebuniei. 
şi îl ai, apoi îl pierzi. şi apoi îl ai iar. 
iubeşti azi, pentru că ştii că mâine vei fi fericit. 
e ca atunci când fericirea te motivează prin absenţă. 

sunt lucruri pe care nimeni nu le înţelege, dar cu toate astea, toţi la fac. 
de ce nu putem face asta şi cu ceea ce simţim? 

renunţi să trăieşti ceea ce vrei să trăieşti pentru că renunţi să simţi ceea ce ştii că deja simţi. 
dacă faci asta, poate ajungi o dată să simţi căldura soarelui tău pe pielea albă, dar vei ajunge să îi vezi doar o singură dată apusul. dacă îţi iubeşti soarele, ajungi să iubeşti şi furtuna din jurul lui. 

oamenii nu mai sunt oameni împliniți dacă refuză să iubească. 
nu mai suntem noi dacă nu ne lăsăm să simţim.
e doar dansul nostru cu inima-n mâini, dar fără muzică. 

poţi găsi o mie de motive pentru care să nu crezi în soarele şi futuna ta.
pentru care să nu crezi în povestea lor. 
până la urmă eşti singurul care le vrea. poate că asta e motivul pentru care povestea ta va fi doar a ta. şi va fi reală. 
refuzi să crezi în altceva decât vise? atunci transformă-ţi povestea în vis şi apoi crede în el. 
trăieşte-ţi visul. 

azi crezi în fericire. cea de mâine. fericirea, azi, te motivează prin absenţa. 
visul tău e povestea voastră. şi crezi în ea. şi în furtună. şi în soare. 
crezi că azi va face ca mâine să fie real. 

ajută-te să scrii cuvintele pe care nu le poți rosti şi te ard. 
ajută-te să te trezești iubind din nou. 
ajută-te să simți soarele din nou. 

azi doar scrii cuvinte pe apă, sperând că te vei trezi iubind. 
dar cum te poți trezi, dacă nu poți să mai adormi decât cu imaginea celuilalt ţinându-te în braţe?