pierde-te, dar vino înapoi.

pierde-te în amintiri, dar aminteşte-ţi să te întorci. 
oamenii tind să trăiască în trecut mai mult decât o fac în prezent. oamenii tind să îşi lase pradă inima, mintea, trupul unor sentimente pasionale din trecut, dar rareori îşi dau seama că asta de fapt nu face decât să îi distrugă încetul cu încetul și uită să mai trăiască azi pentru acum. 

e o buclă infinită de pierderi şi tentative de regăsiri. tentative, căci o dată ce începi să te laşi pradă trecutului, uiţi să mai revi, şi oricât ai încerca.
întotdeauna vei găsi un drum ce te va duce înapoi în trecut şi niciunul care să te aducă înapoi, aici. 
amintirile sunt cele care te ancorează, dar ele sunt și cele care nu te lasă să trăiești în adevăratul sens al cuvântului. nimeni nu îşi aduce aminte cu plăcere de lucruri neplăcute, toți ne aducem aminte de lucruri pe care am vrea să le retrăim. 
cheia e să învăţăm cum să ne aducem aminte de trecut, dar să ne amintim şi să ne întoarcem. 

cuvintele sunt cheia.

de ce oamenii au tendinţa să piardă timpul după care apoi se văd nevoiţi să plângă? 

de ce oamenii au tendinţa să piardă oamenii după care apoi se văd nevoiţi să le ducă dorul? 

de ce oamenii au tendinţa să piardă sentimente după care apoi se văd nevoiţi să lupte? 

ai aflat că doar câteva cuvinte pot distruge absolut totul. tot ce ai construit în zeci de ani, în zeci de zile sau poate doar în clipa care tocmai a trecut. dar tot ele sunt cele care au puterea, ca nimic altceva, să te facă să creşti, să te facă să trăieşti şi să respiri. 

la ele ne întoarcem de fiecare dată. când râdem după ce spunem o glumă. când plângem după ce am ascultat o melodie 'a noastră'. când suferim după ce am rănit sau suntem răniţi.