paradox. hai să trăim cu adevărat.

lumea spune că uneori e bine să laşi de la tine, dar nu întotdeauna. 
tot lumea spune că uneori e bine să arăţi ceea ce simţi, dar nu întotdeauna. 
ea mai spune că uneori e bine să îţi pui frână, nu sentimentelor, ci lucrurilor pe care vrei să le faci, dar la fel, nu întotdeauna.
 
oamenii au renunţat să mai creadă cu adevărat în iubire. 
unii o fac doar pentru că în modul acesta îşi împlinesc viaţa, dar crezând în iubire superficial, își împlinesc viaţa într-un mod superficial. 
alţii au renunţat să mai creadă în iubire, deci să o caute. 
aceştia din urmă vor ştii să trăiască în adevăratul sens.
 
am învăţat că în viaţă nu trebuie să alergi după momente speciale.
uneori dacă nu te aştepţi la nimic, atunci vei primi oricum mai mult.

jurnalul unei veri, pentru o toamnă.

acum ştie ce căuta de-atâta timp. 
acum ştie pe cine căuta, de fapt. 
nu căuta nicidecum cuvinte, şi nici timp.
te căuta de fapt pe ţine. pe tine tot.
 
îţi căuta privirea ta simplă, specială, a ta.
îţi căuta zâmbetul nedumerit şi timid care o făcea să te adore în fiecare secundă, fără măcar să-şi dea seama. 
îţi căuta chipul tău trist, dar în spatele căruia reuşea să vadă bucuria unui copil veşnic, mereu. 
te-a căutat, te-a găsit. 

privirea ta preţ de o secundă, i-a fost îndeajuns să îşi dea seama cât îi era de dor. 
şi cât de mult a trecut de când nu ţi-a mai simţit căldura unei îmbrăţişări şi nici măcar nu ţi-a mai auzit glasul în suflet.