copilule, de ce te grăbești?

abia aştepţi momentul în care să devi independent, în care să nu mai depinzi de nimeni în niciun mod, în care să fii pe cont propriu şi nimic altceva să nu mai conteze. dar când eşti pus în faţa faptului împlinit, îţi vine greu să accepţi că a venit vremea ta, îţi e greu să recunoşti că e timpul tău şi parcă ai vrea să mai rămâi măcar puţin în postura pe care o ai acum.
 
de ce te grăbeşti să creşti, când tu de fapt nu eşti pregătit cu adevărat? 
de ce te grăbeşti să îţi laşi copilăria, când tu odată crescut, om matur, în toată firea, nu vrei decât să fii din nou copil? 

copil fiind, crezi că a fi mare este cel mai bun lucru care ţi se poate întâmpla atunci când vei creşte. copil fiind, crezi că atunci când vei fi mare, responsabilităţile vor fi ca un joc de păpuși. 

oameni interesanți.

e interesant să vezi cum oamenii intră în relaţii, de orice natură. 
e interesant să vezi că oamenii fac asta din zeci de motive: singurătate, răzbunare, interes, curiozitate, marele factor ”de ce nu?”. 
dar din ce în ce mai puţini intră într-o relaţie pentru că există atracţie şi o turmă de fluturaşi.

e adevărat, pe de altă parte, că azi mulţi dintre noi nu mai riscăm sau o dacă o facem, o facem fără să ţintim în sfera personală. toţi suntem dispuşi să riscăm pentru a ne fi mai bine şi pentru a căștiga mai mulţi bani.
toţi riscăm în carieră sau afaceri, dar puţini riscă să guste măcar fericirea, dacă pentru a o deține nu mai au suficiente fonduri. 
oamenii spun da sau nu în anumite momente, sub influenţa aumitor condiţii,