ne dorim
mereu altceva.
niciodată nu
ne mulţumim cu ce avem. întotdeauna preţuim prea puţin timp prezentul.
renunţăm prea
uşor la oamenii care ne-au fost alături
atunci când am fost în furtună. alergăm după persoane noi cât timp suntem sub
soare.
viaţa nu e
decât un joc de umbre dictat de furtună şi soare.
viaţa nu e
decât un loc în care pâlcurile de umbră sunt oameni care acceptă să ne fie
alături necondiţionat, chiar dacă noi am renunţat la ei la un moment dat.
te deranjează
de fiecare dată când devi umbra linştitoare a cuiva. dar tu nu faci decât să alergi
spre soare imediat după ce furtuna ta a trecut.
nu îţi poţi
urî îngerii, atâta timp cât tu nu faci decât să dansezi cu demonii a căror
muzică o ascultă toţi.
nu îţi poţi
urî pedeapsa, atâta timp cât tu spui minciuni în rai şi te aştepţi ca îngerii
tăi să nu îţi devină demoni.
plecăm de
unde ne e bine, doar pentru că ne era prea bine.
ajungem
undeva unde nu e atât de bine, dar rămânem pentru că suntem mult prea orgolioşi
să încercăm să revenim.
viața ne
devine astfel o sumă de destinaţii.
o sumă de furtuni şi zile senine, şi pe
alocuri pâlcuri de umbră.
ne odihnim în
mijlocul acelei umbre răcoroase în drumul spre un deşert arid.
dar toţi facem
cel puţin o călătorie spre un deşert. toţi facem cel puţin o dată cunoştinţă cu
o furtună cu nume aparent inocent.
ferice de cel
care a reuşit să găsească soare, umbră şi furtună sub chipul şi numele aceleiaşi
persoane.
păcat de cel
care le găseşte şi totusi alege să plece.
va dansa în
continuare pe melodiile demonilor lui, doar că de această dată, dirijorul
acestora va fi îngerul pe care îl avea odinioară.
va juca în
continuare un joc dictat de umbre, dar nu se va mai bucura niciodată de liniştea
ei.
drumul fiecăruia
nu este predestinat niciodată. este doar o înlănţuire a alegerilor personale
.
tot o alegere
personală este şi ceea ce eşti pentru cel de lângă tine. soare, umbră sau
furtună.
iar dacă
alegi să fii toate trei, atunci pregăteşte-te să te transformi în orice moment
din înger în demon, şi viceversa.
pentru că
până la urmă, asta sunt oamenii – umbră, soare şi furtună. în ce proporţie fiecare,
depinde doar de omul a cărui destinaţie este.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu