păcat și plăcere.

de multe ori ne trezim prinși fără voia noastră în labirinturi pline de păcate și de plăceri. de multe ori ne dorim să evadăm din labirinturile astea teferi și cu lecția învățată.

uneori însă ne dorim să hoinărim printre ziduri, să gustăm din fiecare plăcere și să săvârșim fiecare păcat. uneori nu mai vrem să ieșim dintre ziduri deoarece acolo am găsit un refugiu pentru a ne ascunde de noi înșine și de ce ne face să ne temem de noi.

o singură dată însă o să ieșim cu tot cu temeri, cu tot cu păcate și plăceri, dar alături de cineva.

labirintul vieții are intrări singulare câți oameni există, dar ieșirile duble se înjumătățesc.

ca într-un joc, te provoacă de multe ori să accezi către el fără măcar să fi pregătit. un joc de strategie care până să îți dai seama că nimic nu are de a face cu cât de bine joci, ci cu cât de multă atenție ai, deja ești prins într-o multitudine de alegeri prost făcute anterior.

ești singur într-un joc de echipă și trebuie să îți găsesti coechipierul fără suport și fără ajutorul unei hărți. ghidușia este însă faptul că o să te prinzi abia la final că nu aveai nevoie de hartă, atâta timp cât  în loc de rațiune în mișcări, foloseai mișcările ghidate de suflet.

niciun jucător nu iese din joc ca învins. nimeni nu părăsește labirintul ca învins. singura șansă de ieșire e să câștigi. și cu toții o facem mai devreme sau mai târziu. câștigăm plăceri, ne asumăm păcate.

ne dorim de multe ori o realitate utopică în care să trăim, în care să nu fie nevoie să suferim, în care toți să fie buni. de fapt, realitatea asta nu e atât de utopică pe cât credem noi. oamenii uită de multe ori că realitatea ficăruia este făcută individual. nu există labirint prea complicat atâta timp cât ești conștient că îl poți manevra după bunul plac. nu există realitate mai puțin plăcută atâta timp cât ești conștient că o poți manipula în așa fel încât să trăiești exact în maniera în care îți dorești.

de fapt, singurii indivizi care spun că este imposibil să te înconjori de acea realitate și acele ziduri pe care ți le dorești cu adevărat, sunt jucătorii care nu au răbdarea necesară și nu au dobândit iscusință în comandarea unor alegeri care să îi avantajeze. scopul nu este eliberarea de ziduri, scopul este să înveți de la fiecare câte ceva, lăsându-te cuprins în vâltoarea creată de alegerile făcute.

tindem de cele mai multe ori să alergăm atunci când vedem că lucrurile se complică și toate vin în direcția noastră, și să calmăm pasul atunci când este liniște.

ar trebui să facem invers. să fim calmi și să primim cu toată frumusețea ei agitația și să grăbim pasul atunci când este liniște. nimeni nu a învățat nimic vreodată din liniște. nimeni nu s-a bucurat de altceva decât de o priveliște frumoasă în liniște. toți am crescut când am fost loviți în plin. toți am evoulat atunci când pământul ne înghițea asemeni nisipurilor mișcătoare, iar singura cale de ieșire era să stai nemișcat și să analizezi.

suntem grăbiți spre ieșirea din labirint pentru că atunci când pătrundem în el nu ne spune nimeni că nu există o astfel de ieșire individuală. căutam disperați o cale să pășim în afara lui. nimeni nu o face decât atunci când este timpul. când a învățat ce era de învățat despre el însuși, când a învățat că poate trăi și alege exact cum își dorește, dar mai ales când a conștientizat că pentru realitatea lui și modul în care a construit-o nu trebuie să dea nimănui explicații.

asta e labirintul oamenilor. un loc în care intri singur, dar ieși împreună. un loc pe care nu îl poți părăsi decât atunci când ești conștient de puterea pe care o ai. iar această putere nu va veni niciodată din neant. ci din alegeri și strategie ghidate de suflet.

labirintul oamenilor e despre păcate și plăceri.

iar singura cale de ieșire din el este să îți dai seama că oamenii din el sunt păcate și plăceri.

tu ești deopotrivă păcat și plăcere.

poarta ta de ieșire este să îți găsești omul care să fie păcat și plăcere pentru tine. împreună.

atunci labirintul se va transforma în realitatea ta.

iar plăcerile și păcatele nu se vor mai număra în alegeri, comenzi și acțiuni.

ci în celălalt.