luptători ai cuvintelor. războinici ai faptelor.

vieţile ne sunt guvernate de cuvinte mai mult decât de fapte. 
cu toate acestea alegem să arătăm mai multe decât rostim. arătăm pe dos, nereuşind. 
vieţile ne sunt guvernate de imagini perfecte mai mult decât de suflete plăcute. 
cu toate acestea alegem să căutăm sufletele. căutăm pe dos, nereuşind. 

suntem cu toţii oameni care căutăm şi vrem totul fără să facem măcar un pas în afara sferei noastre de confort. 
suntem singuri pentru că alegem şi căutăm pe dos, alegem să ne fie mai uşor, nu mai bine. 
suntem singuri pentru că refuzăm să luptăm astăzi din cauza unei bătălii pierdute ieri. 
dacă istoria omenirii ar fi fost plină de laşi ca noi, cei de astăzi, lumea întreagă ar fi fost doar o bucată de pământ gol.
 
nimeni nu supravieţuieşte singur. 
toţi mor dacă nu acceptă să lupte măcar o dată. 
spre deosebire de atunci, astăzi suntem luptători ai cuvintelor pentru suflet. 
luptători ai sufletelor prin cuvinte. 
majoritatea ne dorim să atingem suflete, dar nu facem decât să le distrugem. 
majoritatea spunem că nu ne atrag imaginile perfecte, dar de fiecare dată când avem ocazia, renunțăm la un suflet plăcut pentru a le avea pe primele. căutăm şi alegem pe dos. 

oricât de tentantă ar fi o redută pe care toată lumea şi-o doreşte, adevărata lupta se duce pentru cea de care nimeni nu are curajul să se apropie. toţi o privesc, dar nimeni nu face niciun pas spre pare singură, dar mai ales sigură. înconjurată de ziduri înalte şi verzi, e vie sub frământarea din interior. 

pentru o asemena redută războiul nu trebuie dus cu arme simple. 
cuvintele nu vor fi niciodată îndeajuns. faptele, nici ele. 
cuvintele au o putere extraordinară. folosite ingenios vor deschide orice lacăt ferecat cu grijă. 
faptele, însă, vor fi cele care îţi vor deschide porţile fără să distrugi nimic. 

războiul nu este şi nici nu va fi vreodată câştigat cu adevărat de cel care cauzează mai multe daune daune înainte de a construi ceva ce consideră el bun. asta fac cuvintele. prin puterea lor, a cărei intensitate o uităm adesea, construim pe ruine. 
niciun lăcaş nu a dăinuit pe temelii şubrede. 
războiul este cu adevărat câştigat de cel care construieşte şi modelează. 
de cel care e capabil să cucerească fără să distrugă. asta fac faptele. 
iau o redută, demonstrează că merită să pătrundă dincolo de ziduri şi devin aceeaşi entitate. nu mută nimic de la locul lui, dar cu toate acestea dau viaţă. adaugă sufletul. nu construiesc pe ruine, ci le respectă. păstrează valoarea lor la loc de cinste, devenind una cu ele înainte de a construi ceva. ceva nou. ceva ce le va purta numele. 

la final o să realizăm că, de fapt, în viaţă nu e nimic despre a dărâma ziduri, ci despre a trece dincolo de ele păstrându-le intacte. nu e nimic despre a cuceri, ci despre a construi. 
atunci când o să facem acest lucru, o să realizăm că suntem luptători ai cuvintelor și războinici ai faptelor. 
iar odată realizat acest lucru, vom face un pas în plus în drumul spre reduta dorită: sufletul. 

suntem ceea ce rostim. 
suntem ceea ce facem. 
de fapt suntem combinaţia dintre aceste două în încercarea de a trece dincolo de zidurile unui alt suflet. 

că ale noastre sunt atât de înalte încât uneori nici noi nu mai putem evada. 
şi atunci avem nevoie de un războinic luptător pentru noi. 
iar acela va fi momentul în care va trebui să ducem adevărata lupta: cu noi înşine.