echilibru defect.

suntem cu toţii în căutarea a tot şi a nimic.
suntem cu toţii în căutarea a ceva şi a nimic. 
suntem cu toţii ceea ce căutăm. 
suntem nimic. 

nimic mai mult decât ceea ce permitem să facă parte din viaţa noastră. nimic mai mult decât ceea ce credem că merităm. nimic mai mult decât ceea ce ne este confortabil. 
iar confortabil nu a fost niciodată mai mult decât nimic. 

cu toate astea, căutăm cu toţii echilibrul. 
căutăm să ne fie bine în extrema în care ne aflăm. 
căutăm să ducem echilibrul în extrem şi extremele să le aducem în echilibru. 

toată viaţa noastră nu este decât un joc.
de cuvinte. de stări. de sentimente. de reacţii. 
cu timpul ajungem să învăţăm regulile jocului. să le memorăm. 
să ne memorăm unul pe celălalt. 
şi nu există sentiment mai plăcut decât faptul că suntem memoraţi în fiecare por de către celălalt. cu parfumul nostru. cu zâmbetul nostru... 
ah, ce sentiment plăcut este atunci când săruţi şi te laşi sărutat nu de două buze, ci de un zâmbet. 

dar cu timpul obosim. şi-alegem să ne retragem înapoi în confortul nostru. 
să ne lăsăm învăluiţi înapoi în nimic şi să luăm cu noi memoriile unui echilibru pe care l-am avut. uneori îţi oboseşte fiecare celulă şi tot ce-ți dorești e să lași întunericul să te cuprindă.
să dormi amorţit în tine. 

şi-atunci tot ce poţi să faci e să rămâi în picioare, deși realitatea te izbește în plin. poţi alege să te aperi de tine însuţi şi să te trezeşti, deşi îţi iubeşti visul. 
să te trezeşti şi să îţi aduci aminte de-o realitate memorată, de-un echilibru în care ai simţit. 
pe tine. pe celălalt. pe voi. 

cauţi echilibrul, nu stabilitatea. pentru că te sperie. 
cauţi extremele în echilibru, nu monotonia. pentru că te face să vrei să fugi. 

cauţi locul tău şi într-un final, îl găseşti. 
îţi găseşti echilibrul tău defect. şi îţi place. 

şi-atunci trebuie să ai puterea să rămâi. 
să memorezi zâmbetul care îţi place exact peste buzele tale, îmbrăţişarea pe care ţi-o dorești exact între braţele tale şi aerul pe care-l respiri exact cel pe care te lasă celălalt să îl inhalezi între două săruturi. 

trebuie să ai puterea să te aperi de tine însuţi.
şi să te memorezi pe tine fericit. 
să îţi păstrezi echilibrul tău defect lângă extrema ta.