adevăr universal.

stai şi îi vezi pe toţi în jurul tău încercând să facă totul bine, perfect, fără greşeală. 
încearcă să te facă pe tine să fii că ei, să fii fără greşeală. aparent, superficial, anormal. 
însă ca de fiecare dată, tu poţi alege să nu fii ca ei.
de fiecare dată poţi fi tu, chiar dacă asta va deranja pe mulţi în enorm de multe situaţii.

dar problema este cu totul şi cu totul alta. nu că te vei lăsa la un moment dat influenţat de restul, ci că vei obosi să fii diferit.
şi atunci când oboseşti ce faci?
te conformezi şi te laşi purtat de aceaşi iluzie şi acelaşi efect care au adunat în acelaşi loc, în acelaşi timp, cu aceleaşi reacţii trase la indigo pe toţi? 
depinde doar de tine până la urmă ceea ce vrei să faci, ceea ce vrei să fii sau mai bine zis, ceea ce crezi că vei fi.
 
sunt o mulțime de oameni pe planetă şi toţi vor să fie diferiţi, dar doar câţiva reuşesc.
şi poate că la mijloc până la urmă este vorba şi de modul în care priveşti persoana respectivă. 

dar până la urmă cine are dreptul să facă acele comparaţii? cu sau fără drept toţi le facem. nici măcar unul dintre noi nu poate spune că nu a comparat cel puţin o dată pe cineva cu altcineva. 
şi de ce o facem? 
poate că unii dintre noi ne vedem superiori altora şi ne simţim mai bine, 
dar tot noi, ne vom simţi apoi inferiori în mult mai multe cazuri.
 
comparaţiile nu îşi au locul. fiecare e special în modul lui. fiecare e frumos în felul lui. până la urmă fiecare personalitate se modifică odată cu ochii care o privesc. 

cunoști persoane diferite, importante pentru tine şi sufletul tău. 
le cunoști de-o viaţă, de ani, de luni.
nu timpul contează. 
iar prin diferit înţelegi exact ce vrei. 
dă-ţi propria definiţie.!