în ochii tăi e altfel. în ochii tăi e acasă.

uneori ai tendinţa de a vedea ceea ce nu e. ai tendinţa de a auzi ceea ce nu s-a spus. ai tendinţa de a simţi ceea ce nu trebuie. de fapt, niciodată nu simţi ceea ce nu trebuie. simţi şi atât. 
nimeni şi nimic nu trebuie să te facă să îţi pară rău pentru ceea ce simţi, pentru ceea ce vei simţi. 
dar nu întotdeauna e niciodată.
 
şi asta pentru că unii dintre noi au anumite principii şi reguli de viaţă care nu le permit să facă un lucru sau altul. să simtă sau nu. 
în principiu, nu tu hotărăşti dacă simţi sau nu ceva. poţi doar să alegi să arăţi sau să ţii doar pentru tine, ascuns într-un colţ de suflet, de minte, de mintea inimii. 

mulţi spun că uneori gândesc cu mintea, alteori cu inima. că uneori e bine să gândeşti cu inima, alteori dimpotrivă, trebuie să gândeşti raţional. 
ei bine, există o a treia categorie de oameni care și-au găsit echilibrul sau mai bine zis, au găsit forţa şi puterea necesară pentru a gândi cu creierul inimii şi inima minţii.
 
există la fel de bine oameni care recunosc ce simt indiferent de ceea ce ar putea urma, dar sunt şi persoane care nu vor recunoaşte şi nu vor arata ce simt decât atunci când va trebui.  
există persoane care cu greu găsesc pe cineva care să le iubească pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce fac. să îi iubească o persoană pe de-a întregul. 

dar uneori sentimentul te face să vezi exact ce e. şi ţi-e frică să spui căci poate totul e pecetluit sub o vrajă care se va rupe la primul sunet. cei care atunci când erau mici s-au 'hrănit' cu basme, ştiu că asta e posibil. 
dar aici nu e vorba de basme, e vorba de realitate. dar până la urmă ce e realitatea, dacă nu doar propria noastră poveste. şi dacă e a noastră avem dreptul să o facem basm, poveste de acţiune, drama sau teatru.
 
sfat: alege teatrul şi îmbină toate celealte genuri pe o scenă pe care tu ţi-o poţi alege de fiecare dată. indiferent de loc, dată, timp, învaţă să fi regizor, scenarist, personaj secundar sau erou. 
dar nu te împotrivi schimbării. nu-ţi alege un singur loc, un singur post, lasă-te dus de val. uneori e mai bine să laşi necunoscutului ce e al necunoscutului, dar să îl explorezi atunci când ai curajul.

şi alege exact ceea ce vrei tu. 
nu te lupta cu morile de vânt şi nu încerca să te faci să îţi pară rău pentru ceea ce simţi.
până la urmă niciun sentiment nobil nu e rău. nu face rău. 

nu profita. doar bucură-te de acele clipe în care destinatarul specialului eşti tu, în care tu eşti cel care trebuie să primească acele zâmbete, acele îmbrăţişări din care nu ai mai vrea să te despărţi.
acele priviri drăgăstoase sau acele cuvinte care îţi dau de gândit. 

cuvinte multe nu trebuie, doar cuvinte tăcute şi gesturi grăitoare. 
şi spune-ţi: 'în ochii tăi, e altfel, în ochii tăi e acasă'