ştii un lucru: ești un copil mereu şi o femeie alături de cei care știu să te privească. ești un zâmbet şi doi ochi strălucitori pentru cei care vor să le vadă, pentru restul, ești doar o persoană plus.
ești tot ce vrei tu, dar şi tot ce vor ei. adică tot acelaşi lucru.
cei care cunosc persoana de lângă ei nu îi vor cere niciodată ceva ce ea nu poate face, nu-i vor cere niciodată să fie ceva ce ea nu poate fi. cei care nu se încadrează aici, nu au dreptul să ceară. e simplu.
femeia e făcută pentru a se contopi cu un bărbat, iar bărbatul pentru a-şi găsi femeia potrivită.
e imposibil să nu ai parte de diversitate, e imposibil să susţii sus şi tare că şi cei care şi-au pecetluit ceva sentimente încă de la prima relaţie, că nici măcar ei nu au avut parte de diversitate.
e adevărat, majoritatea oamenilor sunt de părere că dacă afirmi faptul că ai fost pur și inocent până în momentul cel mare (depinde de persoană ce moment) eşti privit cu alţi ochi. lumea o să zică: ”uite aici ce copil cuminte a fost, merită să aibă o viaţă fericită”.
şi există, pe de altă parte, persoane care acceptă diversitatea, dar nu acceptă infidelitatea. e ceva absolut normal să cauţi ceea ce ţi se potriveşte ţie, şi numai ţie. e absurd să te mulţumeşti cu ceva ce ai găsit din prima. posibilitatea să fie şi ceea ce îţi trebuie ţie e mai mult decât minimă.
e ca şi cum, ai merge ca femeie, să îţi cumperi rochia de mireasă şi o iei pe prima. nu contează că îţi e mare sau imposibil de mică şi că să nu mai zic că de fapt seamănă cu rochia pe care a purtat-o bunica ta când s-a măritat.
e total aiurea să poţi crede că chiar vei putea paşi în rochia aceea spre altar.
şi tocmai acele persoane ajung să fie de fapt nefericite, acelea care zic nu cunoaşterii şi probabil un da infidelităţii.
la fel de aiurea e să crezi că tu îţi poţi găsi sortitul din prima. sau mai bine zis persoana potrivită în momentul potrivit. ştii mii de persoane care sunt la locul potrivit, în momentul potrivit, dar lângă persoana nepotrivită sau şi mai tâmpit: să fie acolo unde trebuie, când trebuie şi cu cine trebuie, dar să nu îşi dea seama şi să caute în continuare sau să îşi continue un drum prost ales încă din incipit.
după toate astea, cum poţi să mai crezi în iubirea veşnică găsită din prima încercare?
e adevărat, iubirea există, dar caut-o. nu poţi spune că ai trăit o iubire adevărată când tu te-ai mulţumit să trăieşti o simplă prietenie doar pentru că ţi-a fost teamă să îţi continui căutările.
ocaziile nu vor înceta să existe niciodată, contează doar să ştii să le valorifici.
a valorifica o ocazie înseamnă să fii în primul rând un om inteligent şi conştient de existenţa ideei de şi dacă. la fel de adevărat e că la un moment dat va trebui să te opreşti din a valorifica unele ocazii, dar pe de altă parte, de ce să te opreşti din valorificarea lor încă de la prima încercare?
da. o femeie poate fi mai mult decât o femeie. poate fi ceea ce vrea ea să fie. şi că să atingem subiectul tabu: femeia şi diversitatea, bărbatul şi diversitatea; oportuniste vs oameni şi atât.
nu e nici pe departe aşa. există limite. toţi ne impunem limite peste care nu vom trece. femeile pot avea diversitate în sensul în care nu se mulţumesc să cunoască doar un bărbat și atât - așteptând de la el marea cu sarea, luna şi stelele; şi asta chiar dacă el pentru ea e la fel cum e broasca pentru o barieră.
femeia, ca şi bărbatul are dreptul să îşi caute broscanul ei. cel potrivit. din nou există o limită, nu a tuturor, ci individuală.
pe de altă parte, nimeni nu spune că a avea limite, înseamnă a fi un om limtat. mai degrabă limitele sunt nişte principii, iar principiile sunt create de fiecare dintre noi, pentru noi. un om fără principii este limitat, nu unul cu.
e un gest teribilist să spui nu cunoaşterii şi cercetării. în orice domeniu. dacă tu faci doar ceea ce trebuie, pentru că trebuie şi pentru că aşa ai fost învăţat, nu înseamnă că ești om. înseamnă că ești o marionetă perfectă. şi chiar şi aici: ai grijă la păpuşar.
nu poate există o singură persoană specială în viaţă noastră. da, există una singură la un moment dat în timp. dacă în decursul vieţii tu nu ai pus în sertăraşele sufletului tău mai multe persoane speciale și nici măcar senzaţii, emoţii sau sentimente din cele mai felurite, permite-mi să-ţi spun că ţi-ai jucat perfect rolul de marionetă, iar păpuşarul tău a fost un regizor bun pentru tine, şi unul prost pentru viața ta.
o femeie poate porni un joc, poarte fi copil. dar o adevărată femeie va ştii cum să se joace cu focul şi cum să stârnească flăcările atunci când trebuie.
un copil va ştii doar să aprindă şi să stingă.
asta face diferenţa dintre femeia copil şi o simplă femeie.
simplitatea, e adevărat că este cea mai pronunţată formă de eleganță. dar în spatele adevăratei simplităţi stă defapt o mare complexitate, iar puţine dintre femei ştiu să fie simple în complexitatea lor.
multe renunţă la visul lor doar pentru că aşa e mai bine pentru toţi.
e o prostie.
e o prostie să refuzi iubirea. e o prostie să pui frână unor emoţii. e şi mai mare prostia dacă nu valorifici acele ocazii, acele momente.
nu oricine da o a două şansă; nu şi când vine vorba de mister, sentimente şi cunoaştere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu