cuvintele au puterea lor.

de ce oamenii mulţumesc pentru iubirea pe care o primesc. 
iubeşti pentru că iubeşti, nu pentru a-ţi primi mulţumirile. 
şi pe de altă parte, ce mulţumire mai mare decât iubirea împărtăşită poţi aduce? 
e cât se poate de simplu. o iubire adevărată, sau cel puţin o iubire, este răsplătită cu aceaşi iubire. 
nu cu alta, şi nici măcar cu mulţumiri.
 
gândeşte-te cum ar fi atunci când tu îi spui cuiva ”te iubesc!”, iar persoana respectivă să nu spună nimic decât ”mulţumesc”. e ca şi cum tu îţi pui până şi ultima carte în joc, şi pierzi pariul înainte să fi pariat; sau ca atunci când tu vrei să joci, dar jocul se sfârşeşte fără să-l fi început măcar, pentru simplul fapt că iubirea ta nu are loc în joc, pentru că este jocul ”mulţumirilor”.
există zeci de situaţii în care mai mult sau mai puţin iubirea nu este împărtăşită (cuvânt cheie), dar în locul ”mulţumesc”-ului, poţi spune şi tu la rândul tău că admiri/simpatizezi/placi/ţii la persoană respectivă. 
e o prostie să încerci să nu rosteşti cuvintele magice atunci când le simți. și mai mare prostia e ca atunci când simţi, să nu arăţi şi implicit, să demonstrezi ceea ce simţi.
 
atunci pentru ce mai simţi? pentru a ţine ascuns, doar pentru tine? iubirea-i pentru toți. admiraţia şi respectul la fel. 
dacă nu recunoşti ceea ce simţi, nu înseamnă că nu simţi, dar mai degrabă înseamnă că ceea ce crezi tu că ai, ceea ce ai tu, nu e atât de puternic încât să iasă la suprafaţă prin fiecare por al tău. să te dea de gol moment cu secundă şi minut cu zi.
 
e adevărat, sunt şi persoane care spun că simt, dar de fapt nu o fac; se numesc actori amatori în continuă căutare. însă mai devreme sau mai târziu rolul lor va lua sfârşit.
orice poveste îşi are finalul ei.
 
iar cei care spun că ascund pentru că aşa e mai bine - ei bine sunt aceiaşi actori amatori. însă pentru ei rolul nici măcar nu începe, şi asta pentru că doar ei cred că ascund, dar de fapt din exterior totul e la vedere. şi mai ales pentru persoana pentru care iubirea, şi nu mulţumirea îi este adresată.
 
poţi mulţumi pentru că cineva ţi-a făcut un favor; iubirea nu-i favor. 
poţi mulţumi pentru că cineva te-a ajutat cu ceva; iubirea nu-i ajutor, ajutorul însuşi e iubire. 
poţi mulţumi pentru că cineva a făcut ceva pentru tine; dar nu îi poţi spune că-l iubeşti doar pentru atât. 


iubirea e mulțumire. mulţumire de sine. mulţumire faţă de celălalt. mulţumirea fericirii. mulţumirea pentru că se-ntâmpla şi atât. 
mulţumirea e sora mai mică a iubirii. în tot există o ierarhizare. şi oricât de superficial ar putea părea, nu poţi spune că nu te-ai gândit cel puţin o dată la asta. 


deci eşti om, răspunde iubirii cu iubire şi spune ”mulţumesc” oricând, dar nu la un ”te iubesc”. 
răspunde cu ”te iubesc” la un alt ”te iubesc”. 

cuvintele au puterea lor.