ce iubim.

cu toţii am fost la un moment dat întrebaţi sau am întrebat care sunt acele lucruri care ne atrag atenția la cel de lângă noi. ce ne face să tresărim şi ce ne aprinde. 
fie că vorbim aici de ochi, buze, forma feței sau trup atletic, cu toţii avem acel ceva care ne atrage la celălalt. 

şi astea-s momentele în care începi să te gândeşti la acea persoană pe care ai încercat să eviţi să o faci parte din viaţa ta, dar într-un fel sau altul, te-a făcut să îţi dai seama că e de fapt coliziunea care merită să fie trăită. şi mai ales simţită. 

şi acum îţi aminteşti de acei ochi care sunt mereu umezi. şi nu de lacrimi, ci de sentimente. acei ochi care au mii de nuanţe de păcat într-o privire, dar în acelaşi timp, aruncă o ploaie căpruie de stele peste tine care te face să vrei să stai acolo, cuibărit la infinit, şi s-o priveşti. 
acea privire pe care doar unii oameni o pot avea. profundă şi jucăuşă în acelaşi timp. acel tip de privire pe care o zăreşti atunci când te uiţi în oglindă. 
îţi aminteşti de acele mâini care te cuprindeau tandru de mijloc sau de acele brațe puternice care te îmbrăţişau atât de strâns încât nu mai puteai să respiri. dar nici nu mai voiai, pentru că tot aerul de care aveai nevoie era lângă tine, te ţinea în braţe. 
îţi aminteşti acele buze care de fiecare dată aveau aceeaşi formă lângă tine - de zâmbet. iar sentimentul acela că te laşi sărutat şi săruţi un zâmbet, e de nepreţuit.
îţi aminteşti acele degete care se jucau în părul tău atunci când timpul se scurgea într-o tăcere goală, dar atât de plină de voi doi. 
sau acele degete care se agăţau de ale tale prin surprindere când te plimbai pe relieful spatelui celuilalt. ele au hotărât să te însoţească şi să-și lase amprenta atât de adânc în sufletul tău, încât să te facă să tremuri şi acum. 
acel zâmbet a hotărât să te sărute atât de puternic, încât să te facă să îți dorești să îl simți în fiecare secundă. acele braţe care nu te imploră să nu pleci, ci te fac să rămâi pentru că îţi oferă totul. dar mai ales aceiaşi ochi care te privesc într-o mie de feluri, dar de fiecare dată la fel. 
acea privire care te dezbracă, dar nu de haine, ci de zid, de tot ce te temi. 
acea privire care te îmbrăţişează din colţul celălalt al încăperii. 

te-ai gândit la astea pentru că le-ai avut pe toate la un moment dat. acum le-ai vrea din nou. 
dar mai ales pentru că ştiai că ţi-au aparţinut încă de dinainte să înceapă totul. 
şi-atunci nu îţi mai pasă că dacă îţi urmezi inima, înseamnă să-ţi pierzi minţile. 

pentru că unele coliziuni trebuie evitate cu totul, dar altele trebuie să le laşi să te lovească în plin. 

tu ce iubeşti azi?