regina unui rege nebun.

îţi cauţi cuvintele de atât de mult timp încât ai impresia nu doar că nu le mai găseşti, dar că nici nu le mai ştii. 

te pierzi printre gânduri şi îţi alergi prin minte încercând să înţelegi ceva, dar de fiecare dată găsești aceaşi persoană, pe el. îi găseşti chipul şi ochii, îi poţi recunoaşte palmele şi buzele. 
nu ai avut decât idei, imagini mentale hrănite de el. ajunsesei să îţi imaginezi momente alături de el într-o mie de feluri, dar toate aveau acelaşi gust - de el. 
ai devenit încet, dar sigur, un captiv al gândurilor, al minţii. 

te jucai de-a joaca cu el când de fapt tot ce voiai era să îl ai în faţa ta şi să îi oferi acea clipă de fericire care să îl lase fără respiraţie, pe care ţi-o oferea şi el exact în acelaşi moment. 
ştiai că poţi face asta. ştia şi el la fel de bine. 
şi asta pentru că eraţi jumătăţi ale aceleiaşi dorinţe. 

acea dorinţa nespusă, dar de multe ori privită-n ochi, care vă făcea să vă aparţineţi într-un fel, unul altuia. 
în gândurile voastre nu era loc de frumos şi urât sau de bine şi rău. 
era loc doar de voi doi şi-o poveste. 
şi asta pentru că eraţi jumătăţi ale aceleiaşi poveşti.
dar orice poveste se termină sau, poate, în orice poveste există un moment în care se suspendă totul. 
dar nu vrei să se întâmple nimic. 
vrei să rămână totul că acum.
şi-atunci când va fi momentul, să îşi aducă aminte că tu eşti cea căreia într-o clipă i-a dat şah, dar a continuat să fie regina lui. 
regina unui rege nebun. 

până când el îşi va aminti, va trebui să ştii că îl poţi găsi într-un singur loc, în amintire şi că dacă vei vrea să îl vezi, va trebui să închizi ochii. 
va trebui să înveţi să vezi cu ochii închişi. 
şi asta pentru că totul îţi aduce aminte de el. chiar şi întunericul. mai ales el. 
pentru că acolo erau visele cu el. şi încă sunt. 

trebuie să înveţi cum să închizi ochii şi să îl vezi, dar fără să te doară. 
nu el te răneşte şi nici existenţa sau amintirea lui. ceea ce te doare e acel ”şi dacă?” pe care l-ai rostit de atâtea ori încât astăzi ţi-e duşman. 
şi dacă palmele voastre s-au potrivit perfect, de ce nu le-aţi păstrat împletite mereu? 

te doare tăcerea ce aţi avut-o în vorbele voastre multe. 
aţi vorbit mult, frumos şi cu înţeles. şi încă vorbiţi. dar niciodată despre voi. 
dar poate că ţi-a vorbit despre voi, dar nu l-ai auzit. 
dar poate i-ai spus despre voi, dar nu te-a înţeles. 

până când regele îşi aduce aminte de joc şi de regina, caută-ţi cuvintele. 
încă eşti regina unui rege nebun. şi vei fi iar şi iar şi iar. 

uneori plângi prin cuvinte. 
acum cuvintele ţi-s lacrimi. 
dar tu, rege, fii fericit!