nimic - acea senzaţie pe care o ai când ştii ce vrei, ştii pe cine vrei, dar ceva te opreşte să obţi.
tu te opreşti.
de ce faci asta? niciun răspuns plauzibil, nici măcar o scuză cât de cât decentă. pur şi simplu, o faci.
cauţi mereu oamenii perfecţi, momentele perfecte, soluţiile de necontestat la probleme care, uneori nici măcar nu există. cauţi fără să găseşti vreodată ceva.
cauţi şi pierzi totul în căutarea asta nebună. şi apoi realizezi că acel tot pe care îl aveai era perfect pentru ţine.
dar era alegerea ta, căutarea ta, comoara ta. ai descoperit-o, dar ai lăsat-o acolo, iar azi te gândeşti de ce ai fost atât de orb. nu e vorba de aur, era vorba de tine.
te regăsisei, dar te-ai părăsit. şi acum vrei să te întorci la tine.
să te întorci la tine, dar fără să păşeşti înapoi. vrei să mergi înainte şi să redescoperi. să revii la ce erai şi la cei pe care îi aveai, dar mergând înainte. poţi?
îi vrei pe cei care i-ai iubit tocmai pentru că te-au făcut să te îndrăgosteşti de ei pentru acele lucruri, detalii pentru care ai zis că nu o să te îndrăgosteşti vreodată. pentru culoarea părului sau a ochilor, pentru braţele puternice şi palmele catifelate, pentru degetele lungi care adesea atingeau buzelor în timp ce se întindeau într-un zâmbet agale. pentru conversaţiile lungi şi niciodată plictisitoare. pentru săruturile de pe frunte după priviri îmbrăţişate.
şi pentru mâinile împreunate pe furiş. mai ales pentru asta. comoara asta o vrei.
dar ai fugit imediat după ce ai realizat că asta era comoara ta. ai fugit de ea şi de tine. de ce?
acum nici nu ştii dacă mai ştii să ajungi la comoara ta înapoi. dar ştii că vei încerca.
nici nu ştii dacă o mai ai, dar îţi e dor de momentele încare o ştiai a ta.
şi asta te înspăimâinta.
şi faptul că s-ar putea să nu mai fie a ta vreodată, dar şi faptul că, dacă îţi e dor, înseamnă că îi aparți.
ţi-a dat lumea peste cap şi te-a făcut să treci peste orice prejuedcată.
te-ai jucat căutând, dar de fapt jocul era parte din tine.
dacă asta nu merită să te facă să rămâi, atunci ce?
cine te poate face să rămâi?
cine te poate face să nu mai fugi de tine?
azi tu de cine alergi?
azi tu spre cine alergi?
azi tu ce iubeşti?
tu te opreşti.
de ce faci asta? niciun răspuns plauzibil, nici măcar o scuză cât de cât decentă. pur şi simplu, o faci.
cauţi mereu oamenii perfecţi, momentele perfecte, soluţiile de necontestat la probleme care, uneori nici măcar nu există. cauţi fără să găseşti vreodată ceva.
cauţi şi pierzi totul în căutarea asta nebună. şi apoi realizezi că acel tot pe care îl aveai era perfect pentru ţine.
dar era alegerea ta, căutarea ta, comoara ta. ai descoperit-o, dar ai lăsat-o acolo, iar azi te gândeşti de ce ai fost atât de orb. nu e vorba de aur, era vorba de tine.
te regăsisei, dar te-ai părăsit. şi acum vrei să te întorci la tine.
să te întorci la tine, dar fără să păşeşti înapoi. vrei să mergi înainte şi să redescoperi. să revii la ce erai şi la cei pe care îi aveai, dar mergând înainte. poţi?
îi vrei pe cei care i-ai iubit tocmai pentru că te-au făcut să te îndrăgosteşti de ei pentru acele lucruri, detalii pentru care ai zis că nu o să te îndrăgosteşti vreodată. pentru culoarea părului sau a ochilor, pentru braţele puternice şi palmele catifelate, pentru degetele lungi care adesea atingeau buzelor în timp ce se întindeau într-un zâmbet agale. pentru conversaţiile lungi şi niciodată plictisitoare. pentru săruturile de pe frunte după priviri îmbrăţişate.
şi pentru mâinile împreunate pe furiş. mai ales pentru asta. comoara asta o vrei.
dar ai fugit imediat după ce ai realizat că asta era comoara ta. ai fugit de ea şi de tine. de ce?
acum nici nu ştii dacă mai ştii să ajungi la comoara ta înapoi. dar ştii că vei încerca.
nici nu ştii dacă o mai ai, dar îţi e dor de momentele încare o ştiai a ta.
şi asta te înspăimâinta.
şi faptul că s-ar putea să nu mai fie a ta vreodată, dar şi faptul că, dacă îţi e dor, înseamnă că îi aparți.
ţi-a dat lumea peste cap şi te-a făcut să treci peste orice prejuedcată.
te-ai jucat căutând, dar de fapt jocul era parte din tine.
dacă asta nu merită să te facă să rămâi, atunci ce?
cine te poate face să rămâi?
cine te poate face să nu mai fugi de tine?
azi tu de cine alergi?
azi tu spre cine alergi?
azi tu ce iubeşti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu