necunoscutul te provoacă. misterul te îmbată.
şi ai întrebat: 'ştii să iubeşti?', iar răspunsul pe care l-ai primit a fost: 'ştiu să transform ceea ce vreau în ce vreau.', dar în şoaptă tăcută era: 'tu ştii să respiri?'.
e dialogul unei poveşti neîncepute, dar deja consumate.
sunteţi la fel. căutaţi acelaşi lucruri. priviţi la fel. în acelaşi mod. în acelaşi timp. cu aceeaşi intensitate. hipnotizator.
acea privire care nu te lasă să o întâlneşti direct, dar care nici nu te lasă să nu te contopeşti cu ea.
ochii aceia te-au făcut să înveţi cum e să te-ndrăgosteşti de o privire colorată.
buzele acelea te-au făcut să descoperi gustul tău preferat.
acel moment pe care îl derulezi de atâtea ori în minte şi nu te poţi satura de el. pentru că are gustul buzelor lui. acele buze care s-au atins de altele într-un zâmbet.
acel moment în care a reuşit să te facă să visezi în doar câteva secunde, când alţii nici până acum nu au reuşit să te facă să închizi ochii măcar.
oamenii apar în vieţile oamenilor cu un motiv.
cineva pe care-l vei cunoaşte azi îţi va spune despre tine ceva ce tu, încă, nu ştiai.
te va descoperi, te va-nţelege şi va alege dacă va rămâne sau va pleca.
un om pe care-l vei cunoaşte azi, te va privi şi tu vei ştii ce-nseamnă privirea aceea, dar nu vei avea nici cea mai vagă idee despre ce te va aştepta.
te va face să levitezi în momentul în care te va lua de mâna şi îţi va spune: ”hai!”, şi tu nu vei întreba: ”încotro?” pentru că ştii deja că răspunsul va fi: ”împreună”.
cumva a reuşit să te detaşeze pe ţine de tine. te-a furat preţ de câteva clipe şi apoi te-a adus înapoi, cu ceva-n plus şi ceva-n minus. cu strălucire, dar fără cheie.
dar acum ştii că vei putea accepta pe cineva lângă tine care să te protejeze, atâta timp cât te va lăsa să îl păstrezi nebun pentru tine.
şi tot ce vrei e să cunoşti necunoscutul şi să te laşi cuprins de mister.
dar să rămână intact.
să rămână al tău.
să fie la fel.
să laşi necunoscutului misterul, dar tu să faci parte din el.
dar nimic nu e simplu, la fel cum nimic nu este interesant dacă ar fi uşor de obţinut.
şi continui să te gândeşti câte secrete ar putea să ascundă cineva.
câte trăiri ar putea să îl afecteze. câte persoane a iubit. dar mai ales, de ce nu le mai iubeşte.
cine i-a făcut rău şi de ce.
dar ţi-e frică de răspuns, aşa că nu vei pune niciodată întrebarea.
vei continua să gândeşti în loc să acţionezi.
şi poate nu ţi-ai dorit altceva niciodată.
doar puţin timp să îţi sfașâi inima.
să simţi că iubeşti din nou.
şi e o prostie să nu faci asta.
e o prostie să nu te laşi înghesuit în iubire.
de iubire.
şi ai întrebat: 'ştii să iubeşti?', iar răspunsul pe care l-ai primit a fost: 'ştiu să transform ceea ce vreau în ce vreau.', dar în şoaptă tăcută era: 'tu ştii să respiri?'.
e dialogul unei poveşti neîncepute, dar deja consumate.
sunteţi la fel. căutaţi acelaşi lucruri. priviţi la fel. în acelaşi mod. în acelaşi timp. cu aceeaşi intensitate. hipnotizator.
acea privire care nu te lasă să o întâlneşti direct, dar care nici nu te lasă să nu te contopeşti cu ea.
ochii aceia te-au făcut să înveţi cum e să te-ndrăgosteşti de o privire colorată.
buzele acelea te-au făcut să descoperi gustul tău preferat.
acel moment pe care îl derulezi de atâtea ori în minte şi nu te poţi satura de el. pentru că are gustul buzelor lui. acele buze care s-au atins de altele într-un zâmbet.
acel moment în care a reuşit să te facă să visezi în doar câteva secunde, când alţii nici până acum nu au reuşit să te facă să închizi ochii măcar.
oamenii apar în vieţile oamenilor cu un motiv.
cineva pe care-l vei cunoaşte azi îţi va spune despre tine ceva ce tu, încă, nu ştiai.
te va descoperi, te va-nţelege şi va alege dacă va rămâne sau va pleca.
un om pe care-l vei cunoaşte azi, te va privi şi tu vei ştii ce-nseamnă privirea aceea, dar nu vei avea nici cea mai vagă idee despre ce te va aştepta.
te va face să levitezi în momentul în care te va lua de mâna şi îţi va spune: ”hai!”, şi tu nu vei întreba: ”încotro?” pentru că ştii deja că răspunsul va fi: ”împreună”.
cumva a reuşit să te detaşeze pe ţine de tine. te-a furat preţ de câteva clipe şi apoi te-a adus înapoi, cu ceva-n plus şi ceva-n minus. cu strălucire, dar fără cheie.
dar acum ştii că vei putea accepta pe cineva lângă tine care să te protejeze, atâta timp cât te va lăsa să îl păstrezi nebun pentru tine.
şi tot ce vrei e să cunoşti necunoscutul şi să te laşi cuprins de mister.
dar să rămână intact.
să rămână al tău.
să fie la fel.
să laşi necunoscutului misterul, dar tu să faci parte din el.
dar nimic nu e simplu, la fel cum nimic nu este interesant dacă ar fi uşor de obţinut.
şi continui să te gândeşti câte secrete ar putea să ascundă cineva.
câte trăiri ar putea să îl afecteze. câte persoane a iubit. dar mai ales, de ce nu le mai iubeşte.
cine i-a făcut rău şi de ce.
dar ţi-e frică de răspuns, aşa că nu vei pune niciodată întrebarea.
vei continua să gândeşti în loc să acţionezi.
şi poate nu ţi-ai dorit altceva niciodată.
doar puţin timp să îţi sfașâi inima.
să simţi că iubeşti din nou.
şi e o prostie să nu faci asta.
e o prostie să nu te laşi înghesuit în iubire.
de iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu