poveste cu fericirea.

sunt zile în care tot ce îţi doreşti mai mult e să pui un tricou pe tine și să te cuibărești lângă povestea ta. 

dar tu nu credeai în poveşti, semne, oameni care cred în iubire. 
tu nu credeai decât într-un suflet, al tău, şi în faptul că o să fii capabil să mergi indiferent de orice. 
de orice poveste ai trăit, de orice poveste te-a făcut să urăşti finalurile, de orice semn care te-a făcut să priveşti în urma ta şi de orice semn care te-a făcut să mergi fără să arăţi că încă îţi pasă. 

de-a lungul timpului un om trece prin atât de multe situații și trăiește atât de multe momente încât atunci când se aşează liniştit, într-o clipă, să vadă unde a ajuns, pur şi simplu nu îşi dă seama care a fost drumul care l-a dus acolo. 

nu e vorba de locuri, e vorba de oameni. 
oricine, la un moment dat, se va întreba cum de a ajuns să uite persoane pe care le iubea atât de mult sau cum de a ajuns să cunoască altele care credea că, oarecum, le poate înlocui pe primele. nimeni nu poate înlocui pe nimeni. niciodată. 

există acel moment în viaţa ta când nu neapărat că eşti fericit, dar eşti mulţumit de ceea ce eşti, de ceea ce ai.
într-un moment că acela crezi că nu se va întâmpla nimic, cel puţin nu atunci. eşti prea mulţumit şi împăcat. dar doar atât. nu şi fericit. ce e fericirea?
 dar tocmai atunci când încerci să îţi construieşti, piatră cu piatră, propriul tău drum spre mulţumire, apare un semn care te duce gândul la fericirea de odinioară. 
şi nu crezi în semne, nu crezi în destin şi nici măcar în faptul că planetele s-au aliniat cumva. 

momentul ăla de fericire a fost povestea ta. poate scurtă, însă cu siguranţă cea mai reuşită poveste. apoi s-a sfârşit. de-asta urăşti finalurile, nu? ai încercat să treci la alta, dar niciuna nu a fost la fel. oamenii indiferent de cât de ataşaţi sunt, vor fi capabili să treacă peste orice. 
dar nu vor reuşi niciodată să uite, mai ales povestea lor cu fericirea. 

lucrul asta te-a făcut să nu mai crezi în poveşti. te-a făcut să îţi dai seama că nu e nevoie de ani pentru a atinge fericirea, dar nici pentru a cunoaşte agonia. 
aşa că încet, pas cu pas, ai decis să te îndrepţi spre nicăieri, spre undeva. chiar dacă în drumul tău îţi doreai să retrăieşti măcar o clipă fericirea. 

orice om are povestea lui, iar fericirea nu are o singură poveste. 
ea trăieşte prin fiecare dintre noi. lumea, tot mai des, renunță șa fericire în favoarea mulțumirii și a împăcării cu sinele. 
la fel ai făcut şi tu. şi-n drumul tău ţi-ai pus zeci de întrebări despre destinaţia pe care o aveai, dar niciodată nu ai reuşit să îţi dai un răspuns satisfăcător. 

chiar dacă credeai că o să reuşeşti, existau momente în care ceva, cumva, te făcea să îţi aduci aminte de povestea ta cu fericirea, dar continuai să mergi pentru că nu mai credeai în ea. 

aproape de destinaţia ta, sau nici tu nu ştii măcar unde, îţi doreai să se întâmple ceva. şi s-a întâmplat. nu crezi în semne, dar faptul că dorinţa ta ţi-e îndeplinită, dorul stăvilit și povestea ta reîntoarsă, îți e îndeajuns. 

sunt extrem de multe momente în care omul nu are nevoie decât să retrăiască anumite clipe pentru a putea zâmbi. aşa eşti şi tu. povestea ta cu fericirea pe o plajă, lângă o mare şi-un apus îmbrăţişat,  te-a făcut mereu să zâmbeşti. iar azi, mai mult ca oricând. 

niciodată nu ai lăsat pe cineva să te cunoască mai bine decât atunci. alergai mereu spre tine, dar mereu te îndepărtai de tine. 
până când cineva a apărut, ţi-a ghidat paşii şi te-a aparat de tine. 
prin lucruri simple, prin nebunie şi spontaneitate. aşa a luat naştere povestea ta, fericirea ta. 

şi dacă atunci nu te lăsai să o iubeşti, acum o faci. 
o faci de dinainte să revină, chiar dacă ştii că o să plece iar. 

îţi doreşti să trăieşti o poveste, dar ocazia de a o retrăi pe cea mai reuşită dintre toate s-ar putea să fie o gură de aer proaspăt în drumul tău. 
povestea ta cu iz de soare, acea poveste ţi-e eroină şi o iubeşti de dinainte să plece. iar şi asta pentru că acum e doar povestea ta. 

nu crezi în poveşti pentru că îţi doreşti să trăieşti doar una. 
povestea ta cu fericirea.