regele de inimă roșie.

uneori nu vrei decât pe cineva care să aibă grijă de tine, care să nu uite că îți place vanilia și scorțișoară, şi nu ciocolată. 

ştim cu toţii că suntem nebuni după iubire şi sentiment de apartenenţa, dar la fel de bine, suntem şi mai nebuni atunci când le găsim. 
fugim de ele, ne ascundem şi nu ne lăsăm găsiţi decât uneori, când ştim că celălalt nu a uitat de vanilia şi scorţişoară noastră. 
ne lăsăm găsiţi doar atunci când avem cea mai mare nevoie, doar atunci când am realizat că de unii singuri nu mai putem merge mai departe. 

în ceea ce te priveşte pe tine, omule, tu cauţi şi cauţi. 
iar atunci când nu găseşti e pentru că ai deja. caută-te pe tine, găseşte-ţi lumea. 

iei viaţa că un joc de cărţi, un joc în care eşti mereu vesel, în care zâmbeşti mult, dar de puține ori din suflet. blufezi atât de mult încât ai ajuns să nu mai ştii, nici tu, dacă acele cărți pe care le ai în mână te vor ajută să câştigi sau te vor ruina. şi te blochezi. 
arunci cărţile şi iei jocul de la capăt. cauţi combinaţia perfectă şi acea doză de noroc care să îți aducă potul cel mare. 
uiţi să mai joci cu adevărat deoarece eşti într-o continuă aşteptare a regelui de inimă roşie care să-ţi întregească chintă ta roială. mai pariezi din când în când, dar niciodată nu câştigi ceva deoarece uiţi să priveşti cărţile în ansamblu, uitându-te mereu după acel rege. ai cărţi suficient de bune bune şi destul de mult noroc încât, din mâini mai mici, să îţi formezi un câştig mare. dar nu vrei asta. nu vrei să foloseşti acel valet din mânecă pentru un câştig. păstrezi valetul pentru tine şi jetoanele pentru pariul pe care îl vei face când chinta ta va fi completă. 

aşa eşti tu, omule: totul sau nimic. 
nu te joci decât atunci când ştii că ai putea câştiga. 
nu faci asta din cauza temerilor pe care le ai, ci doar pentru că scopul tău nu e să te foloseşti de valet în pariuri inutile şi să îl pierzi, ci să câştigi totul pe un rege. 
blufezi prea prost pentru a risca. 
valetul este întotdeauna cel care te va salva, îţi va construi careul sau îţi va deveni perechea de care ai atâta nevoie. ştii că îl vei găsi în cărţile tale atunci când vei avea mai multă nevoie de el. la fel de bine ştii că vei putea, la un moment dat să câştigi datorită lui, şi nu datorită regelui. dar încă nu simţi să pariezi pe el, şi nu vei paria. nu vei risca valetul, e prea important. 
el e legătura, regele e doar un capăt. 
omul caută legătura doar când a aflat finalul şi vrea reluarea jocului. 

şi aştepţi în continuare. jetoane ai destule, dar regele nu îţi completează încă chinta. 
oare o va face vreodată? 
se merită să aştepţi potul cel mare? 
aştepţi fără să te gândeşti, cu valetul în mână. 

pariul de azi e prea mare. rişti să pierzi valetul, fără să ai încă regele. 
te gândeşti că la următorul joc, valetul se va transforma în regele tău de inimă roșie și vei putea paria.  aşa că faci din nou cărţile şi aştepţi să-ţi vezi chinta. 

niciun pariu nu se face fără să simţi. 
niciun risc nu ţi-l asumi fără să fii nebun după rege. 
niciun valet nu merită sacrificat pentru un pot mic. 

cărţile le faci din nou. regele se caută. 
dacă nu-l găseşti, priveşte în mâna ta, înseamnă că îl ai deja.