suntem oameni, greşim, reuşim, cădem şi apoi ne ridicăm. obosim, dar vitaminele ce ne fac să mergem mai departe nu sunt cele pe care le găsim în cutiuţele minune de la farmacii, ci oamenii din jurul nostru, aerul pe care-l respirăm în jurul lor şi zâmbetele pe care le împărtăşim cu acei oameni pe care noi îi considerăm geniali, pufoşi, ai noştri.
și dacă e aşa, de ce să refuzăm implicarea în propria noastră viaţă, în propriul nostru vis? e simplu să zicem: "nu am timp.", "nu pot.", când de fapt gândim: "nu am chef.". să nu ai chef de propria ta viaţă este cea mai proastă alegere, care nu e o alegere de fapt, e doar o stare de confort din care nu vrei să ieşi. ei bine, nici viaţa nu o sa mai aibă chef să se întoarcă pentru tine şi nici nu o să îţi aducă înapoi toate situaţiile pe care le-ai ratat şi cu atât mai puţin nu o să-ţi aducă înapoi oamenii pe lângă care ai trecut.
viaţa trece fără să te întrebe dacă eşti de acord cu asta şi fără să îţi ceară aprobarea pentru următoarea ei mişcare. ce-i de făcut? simplu. ieşi din starea ta de confort, pune-ţi hainele care-ţi plac cel mai mult, ia-ţi zâmbetul cu tine şi pleacă să faci parte din viaţa ta, din visul tău. în modul acesta nu o să-ţi mai pese dacă viaţa trece sau stă pentru că tu faci parte din ea, tu trăieşti tot ceea ce vrei şi înveţi din propria ta experienţă, iar următoarea mişcare acum îţi va aparţine ţie. atunci când vrei ceva, cere. xel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla este să fii refuzat, dar măcar nu vei avea regretul că nu ai încercat. regretul cel mai dureros e cel care vine după un lucru nefăcut, nu după unul încercat şi eşuat.
trezeşte-te pentru a trăi, nu trăi doar pentru a te trezi. fii om, greşeşte, repară, cazi, dar ridică-te! ia-ţi oamenii de care ai nevoie şi trăieşte prin tine, pentru tine.
viaţa trece. nu are nici "stop" şi nici "cedează trecerea". ea doar trece. fii suficient de motivat pentru a-ţi obţine prioritatea în viaţa ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu