învață să nu mai aștepți. tu ești magia ta.

şi aştepţi... ce aştepţi? tu măcar ştii? sau pur şi simplu te-ai obişnuit cu starea asta şi nu vrei să faci niciun efort să ieşi din ea? 
aştepţi că un nebun după clipe minunate, după oameni frumoşi, după momente magice. aştepţi. nu te-ai săturat, nu ai obosit? 
ce-ar fi să îţi muţi privirea spre stânga, spre dreapta, în jurul tău și să nu mai privești doar în față. să nu mai stai pur şi simplu? 
clipele acelea minunate s-ar putea să nu fie atât de minunate, iar oamenii frumoşi s-ar putea să fie doar obişnuiţi. 
magia, magia uneori pur şi simplu nu există. 
de ce să aştepţi toate aceste lucruri şi totuşi să nu le trăieşti nicicând? 
când eşti înconjurat de ele mereu şi pururi, dar tu nu vrei să înveţi să le vezi. 
învaţă să deschizi ochii să priveşti minunile din jurul tău. învaţă să întinzi mâna să atingi obrazul, palma, buzele omului frumos de lângă tine. 
păşeşte în magie, fă-o parte din tine. 
dacă nu faci asta, dacă nu înveţi să faci asta, tot ce e în jurul tău se va nărui precum un castel de nisip în valurile unei mări nervoase. 
timpul nu aşteaptă, se risipeşte, în suflet rămânând doar rănile unor gânduri triste pe care le așteaptai să facă parte din viaţa ta.
 
să fii om nu înseamnă să fii atotştiutor. a fi om înseamnă doar să iubeşti, nimic mai mult. 
dacă doar aştepţi după lucruri, oameni, momente, atunci nu o să îţi fie dor decât de nimic. şi asta pentru că nu ai avea de ce să îţi fie dor. 
fi om, fă parte din viaţa ta şi învaţă să iubeşti şi să duci dorul nu doar unor fețe de lut, ci unor oameni frumoşi.
oamenilor tăi frumoşi. 
învaţă să duci dorul luminii din serile pe aceeaşi plajă, cu aceiaşi oameni.
învaţă să duci dorul luminii din zorii care vă prind pe voi toţi uitându-vă la castele de nisip. şi atunci o să ştiţi că ceea ce aveţi voi, nu e ca ele şi nu va fi distrus sub puterea apei. 

până la urmă asta e ceea ce vrei: iubire şi dor pe aceaşi plajă, în acelaşi loc, în aceleaşi vieţi unite. 
nu vei aştepta nimic. tot ceea ce vrei, e de fapt lângă tine. doar întoarce privirea. 
totul nu ţine decât de tine, de dorinţa ta de a cunoaşte, de dorinţa ta de a trăi. 
e o greşeală imensă să aştepţi să trăieşti. viaţa nu aşteaptă. 
nu e o gară prin care trec trenurile. viaţa e cea care te defineşte ca om, ca entitate, ca magie. 
da, tu eşti magia ta. 

azi ai învăţat că oamenii frumoşi sunt lângă ţine din totdeauna, aşteptând. 
trebuie doar să le dai ocazia să fie lângă tine.