e simplu să oferi o nouă şansă oricărui lucru, oricărei persoane. totul e să vrei.
nu vei ştii niciodată ce se poate ascunde dincolo de lucrurile vizibile pentru ochii tăi. totul se poate naşte din nimic, însă la fel de bine, nimicul poate nărui absolut totul.
e suficient să încerci să-ţi acorzi ţie şansa să încerci.
să începi un lucru care ţi se pare imposibil, care poate îl vrei din toată inima.
niciodată nu vei ştii cu adevărat dacă lucrul pe care ţi-l doreşti stă la un pas depărtare sau la mii de kilometrii, dar nici nu vrei afla distanţa dacă nu începi să mergi.
viaţa nu se rezumă la totul sau nimic, vor există momente în care lucrurile vor sta la mijloc, iar ţie îţi va fi bine chiar şi aşa.
la fel de bine, acum ai totul, iar în clipa imediat următoare poţi avea, cu siguranță mult mai puțin decât nimic.
pot exista momente în care acest tot pe care l-ai avut să însemne mai mult decât un moment. pot însemna conturul unei vieţi sau chiar viaţa întreagă.
dacă viaţa nu porneşte de la un asemenea moment, măcar poţi spune că ţi-ai dat şansa să îl trăieşti. să-l simţi şi să-ţi conturezi o nouă imagine a ceea ce ar putea să fie, a ceea ce ai putea tu să fii.
poate fi vorba despre orice când te referi la astfel de momente - plimbări, răsărituri, idei trăznite sau chiar şi încercarea de a rămâne în umbră. însă din clipa în care simţi că un astfel de moment îți bate la uşă e de datoria ta să-i deschizi sau să-i spui că nu eşti acasă.
nu a spus nimeni că a da frâu liber sentimentelor e un lucru uşor, dar odată ce-ai făcut-o, totul va fi mult mai frumos conturat.
poţi porni de la absolut orice, cu absolut oricine.
poţi trăi un moment al totului alături de o persoană pe care o ştii de mult timp, dar pe care nu o cunoşti deloc. cu o persoană care nici nu te-ai fi aşteptat să te mai ţină minte sau să-și amintească numele tău. dar în clipa revederii să te primească cu zâmbet în privire şi să te strângă în braţe de parcă ar vrea să nu te mai dezlipeşti vreodată de el. atunci poţi cu adevărat să simţi ce înseamnă tot.
din clipa asta tu trebuie să iei o decizie. dai o şansă momentului sau îl laşi să treacă pe lângă ţine. dacă-l primeşti în viaţa ta, fii pregătit să-l îmbrăţişezi cu adevărat, să trăieşti prin el, să respiri nu aer, ci momentul în sine.
un astfel de moment există cu adevărat doar dacă totul merge de la sine.
odată început momentul, odată acordată o nouă şansă nu poţi pune stop înainte să se fi terminat cu adevărat şi cu atât mai puţin, nu poţi pune pauză pentru a-l relua mai târziu. un astfel de moment nu e ca un tren care opreşte în gări în care tu poţi coborî doar pentru a reurca atunci când vei vrea.
un moment al totului se termină printr-o veşnicie a nimicului, dar nimeni nu spune că timpul își face treaba în cazul asta.
veşnicia poate fi insignifiant mai scurtă şi poate păli în faţa fericirii unui moment.
după un astfel de moment, cu siguranţă vei vedea persoana pereche în oricine, dar nimeni nu a putea să o înlocuiască cu adevărat, astfel ajungând să te doară absenţa ei, încă din prima clipă a veşniciei.
ţi-e deja dor de acea persoană, de sufletul său bun, de zâmbetul din priviri după primul, al doilea și fiecare sărut în parte.
ţi-e atât de dor de atingerea sa care-ţi tăia respiraţia de fiecare dată.
ai dat o nouă şansă fără să-ţi dai seama, dar chiar dacă ai fi știut, ai fi acceptat fără cea mai mică ezitare.
îţi lipsesc privirile furate, zâmbetele împărtăşite şi trăirea toată, cu tot ce înseamnă ea.
în zile poţi realiza ce în ani nici măcar temelia nu consolidezi.
îl vezi oriunde, şi-n oricine, dar dorul îl strigă pe-nfundate.
chiar dacă momentul totului s-a încheiat, ştii că veşnicia nimicului va trece atât de uşor şi vă va conduce înspre un alt moment împreună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu