aroma unui răsărit.

când pierzi ceva nu faci decât să te întrebi de ce sau pentru ce. 
nu faci decât să cauţi vinovaţi pentru cele întâmplate. 
nu începi altceva decât să blestemi tot ce-ţi iese în cale.
 
în toată ecuaţia asta uiţi un singur lucru: faptul că dacă ai pierdut ceva înseamnă că mai întâi, l-ai avut și ţi-a aparţinut acel ceva. 
e adevărat, e infinit mai bine să păstrezi al tău un lucru pe care îl prețuiești enorm, decât să îl pierzi, însă lucrurile bune nu fac decât să aducă după sine lucruri mai puţin bune. 
atunci când pierzi, abia atunci îţi dai seama de adevărată valoare a lucrurilor. 
şi nu-ţi pare rău că ai pierdut, ci îţi pare rău că n-ai ştiut să preţuieşti la timp şi la meritat intensitate. unele lucruri sunt sortite pierzaniei de dinainte să fi început măcar.
altele se pierd pe drum înspre final din motive n.
iar altele nu se pierd cu adevărat, ci mai de grabă se ascund și așteaptă să fie regăsite.
acestea din urmă sunt adevăratele lucruri care merită să lupţi pentru ele, acestea sunt adevăratele comori în căutarea cărora merită să înveţi să citeşti o hartă şi să foloseşti o busola. 
şi nu orice busola, ci una a inimii, a cărui nord este de fapt iubirea, iar acul nu este altceva decât pasiunea.
un astfel de lucru speri şi tu că ai pierdut, şi nu pentru că vrei să faci pe cercetașul, ci pentru că îți dorești atât de tare să îl regăseşti şi să te regăsesti pe tine. 
nu îl vrei lângă tine înapoi pentru că ţi- e dor de el, ci îl vrei lângă tine pentru tine. 
pentru că e al naibii de greu să-i săruţi obrajii după ce i-ai simțit aroma buzelor. 
îl vrei înapoi pentru că atunci când spuneai că ştii cum va fi şi că poţi, sperai să fie doar o minciună care să te poarte spre un vis frumos.
 
şi nici măcar nu ştii unde să-l cauţi, iar dacă-l găseşti, nu ştii cum să îl faci din nou al tău. 
sunt zile pierdute într-o veşnicie ce se vrea mai mult de-atât. 
se vrea o răpitoare de momente trăite întru fericiri absolute. 

nu ţi-e frică de veşnicia însăşi, ţi-e frică de absenţa veşnică a momentului. cu siguranţă dacă ai mai avea şansa, ţi-ai transforma momentul în veşnicie pentru fericirea simţirii. 
îl vrei înapoi pentru aroma şi parfumul lui tot, pe care le cauţi în toţi, dar pe care nu le găsești în nimeni. 
şi nici nu vrei. 
le vrei pe ale lui.
 
vrei aroma unui răsărit. 
propriului tău răsărit. 
pe plajă ta goală. 
într-o vară pierdută.