fiecare are un răspuns.

vrei să spui că ţi-e dor, şi nu poţi. 
vrei să spui ce simţi, şi nu ai cui. 
asta e cel mai tâmpit lucru care se poate întâmpla. 
să vrei să spui ”te iubesc”, dar să nu ai cui. fizic.
 
iubirea în formele ei, e atât de diversă încât ai putea să spui că e imposibil să nu ai cui să îi spui asta. dar gândeşte-te puţin, ai avut de fiecare dată cui să îi spui, în fiecare moment, atunci când simțeai mai mai intens? 
dacă da, atunci eşti cel mai norocos om posibil. dacă nu, eşti pur şi simplu om. 
eşti un om conştient de sentimentele lui şi eşti conştient de faptul că, dacă o spui s-ar putea să faci mai mult rău decât dacă n-ai face-o. 
dacă nu o spui, îţi faci rău ţie, dar măcar ştii că eşti om. 
dacă o spui, uneori s-ar putea să faci mai mult rău celuilalt, şi asta nu stă de fapt în natura umană. omul adevărat nu e făcut să îl rănească pe cel de lângă el, pe cel care-l iubeşte.
pe de altă parte, dacă nu spui ceea ce simţi, atunci s-ar putea să regreţi. 
şi de ce să regreţi un lucru pe care nu l-ai făcut, când poţi regreta unul pe care l-ai făcut? 
de fapt răspunsul la ”spun? ori nu?” ni-l putem da fiecare dintre noi. individual. nu există unul universal. 

fiecare dintre noi gândeşte altfel, după alte principii şi alte modele. niciunul dintre noi nu va fi pe  aceeaşi frecvenţă cu altcineva mereu. dar dacă se întâmplă asta, dacă îţi găseşti omul cu care să fii pe aceaşi frecvenţă mereu, sau o mare parte din timp, atunci există un răspuns universal. 
nu rata momentul, nu rata persoană.
 
ideea e să nu gândim extraordinar de mult fiecare mişcare în parte. dar, la fel, să nu fim prea sentimentali în fiecare mişcare a noastră. 
de fapt, ideea e să găsim un echilibru. dar pe al nostru. nu pe al vecinului sau cu atât mai puțin pe cel al prietenului. trebuie să îţi găseşti echilibrul tău. propriu şi personal. niciunul nu-i la fel.
echilibrul tău nu e identic nici pe departe cu al vecinului, deci nu te poţi ghida după el. ceea ce ţie ţi se pare corect, lui i se va părea exagerat. sau viceversa. 

nu încerca să îţi ghidezi viaţa după anumite reguli ale altora. ghidează-ţi viaţa după propriile tale reguli pe care, dacă le vei încălca, vei fi singurul vinovat.

revenind la ideea de identitate.
o să găseşti persoană care să aibă un echilibru asemănător cu al tău. atunci există, din nou, un răspuns universal.

ideea e să găseşti echilibrul. să găseşti un moment. să găseşti o persoană. şi acel răspuns universal. 
ideea e să nu cauţi, dar totuşi să găseşti. 
ideea e să nu mai laşi răspunsurile individuale să te mai rănească atât de mult. 
dacă ai cui, ideea e să o spui. 
ai, nu ai. doar tu ştii.

" Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, că un nebun, că un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim... "