a renunța. a încerca. sensuri.

ai învăţat că în viaţă trebuie să-nveţi când să renunţi. mai important este însă să înveți când să începi să încerci. să încerci orice. 
la ce să renunţi? în niciun caz la speranţă, dar la celelalte vei renunţa la toate, la un moment dat.
 
renunţă la ideea că vei obţine ceva, dacă realizezi că nu se poate. 
universul poate conspira în favoarea ta, dar dacă e să nu fie, nu va fi. 
renunţă atunci când îţi dai seama că îţi încalci propriile principii pentru a ajunge undeva. 
renunţă atunci când realizezi că pentru a-ţi atinge scopul e necesar să renunți la stima de sine și la demnitate. 

renunţă atunci când îţi dai seama că pentru ceea ce vrei, te laşi călcat în picioare şi plus de asta, te calci singur în picioare la rându-ţi, renunţând la ideile tale de-o viaţă sau de-o zi.
singurele lucruri la care nu trebuie să renunţi sunt cele la care ţii cu adevărat. 
pentru ele se merită să fii cel mult o dată în situațiile de mai sus, însă dacă se întâmplă în repetate rânduri, renunţă, nu se merită. 

de fapt, ajung la concluzia că omul a fost ”proiectat” să poată renunţa la absolut orice. 
mai deverme sau mai târziu, puternic, slab sau oricum ar fi el, omul va reuși să se ridice din locul în care a căzut. va reuşi cu sau fără demnitate, dar va reuşi.

acum, serioşi să fim, nu putem avea pretenţia că toţi din jurul nostru să fie demni și drepți. sunt oameni şi oameni, dar sunt oameni. fiecare dintre noi trecem de-a lungul vieții prin atâtea situații încât toţi vom fi demni, nedemni, cinstiţi sau nu.
asta nu ne da dreptul să-l judecăm pe cel care nu acţionează într-un mod plăcut nouă.
de asemenea, situaţiile prin care trecem dau fiecărui cuvânt în parte un alt sens, de la om la om. astfel, dex-ul devine doar o scriere a celor care vor să respecte întocmai nişte calapoade. 

”a renunţa” nu este verbul celor slabi, dimpotrivă. 
”a renunţa” este verbul celor puternici, celor capabili şi curajoşi, uneori nebuni, să-şi dea seama că e timpul să spună stop şi să închidă capitolul înainte că să renunţe la ce au ei mai de preț - la propria persoană. 
”a renunţa” înseamnă a avea încredere în tine că poţi trece peste şi să o iei de la capăt. înseamnă a realiza faptul că dacă acum te afli pe drumul greşit, nu înseamnă că mâine nu poţi fi pe cel corect, pe cel care te va duce exact unde vrei tu să fii.
”a renunţa” e sinonimul lui ”a avea curaj”. şi nu curajul prostesc, ci cel de care ai nevoie atunci când situaţia ţi-o cere, atunci când simţi că te pierzi pe tine. oricât de mult ai iubi ceva sau pe cineva, dacă nu te mai recunoşti pe ţine, renunţă.

încearcă. dă-ţi dreptul să încerci orice. bun sau rău. drept sau dimpotrivă. nu spune nu decât atunci când e cazul. momentele, persoanele şi situaţiile cu adevărat importante din viaţa ta vor veni și vor pleca pe neaşteptate. nu există timpul şi locul potrivit. exişti tu şi ei: lumea. 
dă-ţi o şansă ţie. dă-ţi o şansă curajului tău, demnităţii tale şi viselor tale. 
dă-ţi dreptul să încerci şi să renunţi.
dă-ţi o şansă să trăieşti. şi oricât de mult ai crezut că acolo îţi e locul, e dreptul tău să pleci atunci când simţi că e cazul. 

dar atenţie: dreptul la a te întoarce trebuie să-l câştigi. nu-i la fel de simplu. e necesar să vrei, dar nu şi suficient. 
sfaturile până la urmă nu sunt decât o pierdere de timp: toţi vom face ce credem sau ce vrem, în ultimă instanţă. ele nu sunt decât ajutoare sau dimpotrivă, nişte obstacole.
 
dar ai plecat şi ai revenit.