vineri, 22 februarie 2013

spune. află. simte.

am uitat să ne gândim la cel de lângă noi. am uitat să ne gândim la ce simte el.
am uitat să ne gândim la noi cu sufletul. şi am uitat să ne gândim la ce simţim noi.

pretindem că noi ne cunoaştem. oare? oare chiar ne cunoaştem atât de bine? 
de cele mai multe ori nu e nevoie decât de două cuvinte pentru a-ţi tulbura întreg universul: "ce vrei?", "ce simţi?", "ce ştii?". atât. şi o să fii blocat. oricine.

avem pretenţia să putem spune că avem prieteni pe care îi cunoaştem atât de bine încât să ştim care va fi următoarea lor mişcare. dar nu avem pretenţia să ne cunoaştem noi pe noi şi să îi lăsăm pe alţii să ne cunoască. ne învăluim toţi în aceeaşi ceaţă doar pentru a nu deveni vulnerabili. urâm când oameni asociază cunoaşterea de sine cu vulnerabilitatea.
unii pur şi simplu nu pot vorbi despre ei. şi nu pentru că nu vor. şi nu pentru că nu au ce să spună, ci pentru că au atâtea de spus încât nu ştiu cum să le spună pe toate. au nevoie de cineva care să îi ţină de mână, să le ofere un umăr pentru lacrimile ce vor curge şi apoi să îi asculte. au nevoie de ajutor pentru a învaţa cum să vorbească cu adevărat. atât.

nu au nimic de ascuns, ci totul de arătat, dar probabil ei sunt cei care zâmbesc mereu şi în interior sunt pe marginea unei prăpăstii. sentimentele nu se pot exprima aşa de uşor la fel cum cele două degete pocnesc în aşteptarea a ceva. au nevoie de spaţiu, de încredere, de timp. şi chiar şi atunci când au toate astea, au nevoie de oameni. găseşte-ţi omul potrivit.

nu poţi vrea să-l cunoşti pe cel de lângă tine, dacă nu te cunoşti pe tine. nu poţi vrea să-l cunoşti pe cel de lângă tine, dacă tu nu spui nimic despre tine. descoperă prin a te lăsa descoperit.

cât despre unii poate că şi-au găsit omul potrivit care să îi ţină de mână, să le şteargă lacrimile şi să îi asculte, dar ei au uitat cum să mai rostească ceea ce simt. 

ce vrei? ce ai vrut mereu cu adevărat. 
ce simţi? ce ai simţit mereu cu adevărat.
ce ştii? ştii mai puţin ca mâine, dar mai multe ca ieri.

acum ceva vreme voiai şi simţeai aceleaşi lucruri ca acum. 
faptul că nu eşti acolo unde ştii că ar trebui să fii, nu te face decât să aştepţi să ajungi acolo şi apoi să te laşi descoperit de omul tău, de persoana ta.
ai nevoie doar o privire sinceră şi un zâmbet împărtăşit.

spune despre tine. află despre ceilalţi. simte pentru tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu